La prima vedere, alegerea pare simplă: 30% e mai mult decât 20%, deci regimul turistic e mai avantajos. Realitatea e mai nuanțată — și depinde de tipul de imobil, de regularitatea închirierii și de obligațiile non-fiscale aferente.
Ce înseamnă „regim turistic” pentru ANAF
Forfetarul de 30% este disponibil exclusiv pentru închirierea în scop turistic a camerelor situate în locuințele proprietate personală, în condiții stabilite prin OUG 4/2021. Asta înseamnă camere, nu apartamente întregi închiriate pe Airbnb pe termen lung.
Avantajul fiscal
La un venit brut de 30.000 RON, forfetarul de 20% lasă un net impozabil de 24.000 RON, iar 30% lasă un net de 21.000 RON. Diferența la impozit (10%) este de 300 RON. La sume mai mari, diferența crește proporțional.
Dezavantajele „turisticului”
Regimul turistic implică, de regulă, autorizație de funcționare de la primărie, clasificare a structurii, taxe de stațiune (acolo unde e cazul), declarare la INS și înregistrare în registrul național al evidenței turiștilor. Toate acestea pot adăuga sute de RON / an în cheltuieli administrative.
Recomandarea practică
Pentru un apartament închiriat pe termen lung — forfetar 20%, fără bătăi de cap. Pentru o cameră închiriată ocazional turiștilor sau pentru o structură mică de cazare deja autorizată — regim turistic 30%, cu condiția să respecți toate cerințele administrative.